Dacă ajungi în Constanța, trebuie să faci o excursie pe muntele de coral din Dobrogea. Locul e doar la o oră de mers din Constanța și se numește Rezervația Allah Bair de la Crucea. Aici vei găsi un deal cu aspect montan, o pădure răcoroasă de pin, suprapusă peste vegetația de stepă și, mai ales… atoli de coral! Căci în urmă cu milioane de ani, aici a fost Marea Thetis.
Cum ajungeți la Rezervația Allah Bair
Ajunși în localitatea Crucea (55 km din Constanța, spre NV), din drumul principal (DN 2A, Constanța – Hârșova) trebuie să o luați spre satul Băltăgești. După mai puțin de un kilometru veți întâlni un indicator la stânga, spre „Mănăstirea Sfânta Cruce” și veți urma un drum pietruit printr-o livadă, preț de 5 kilometri, până ajungeți la mânăstirea cu hramul Sfânta Cruce. Este o mănăstire de maici și a fost construită aici în anul 2005, în apropierea unui izvor despre care se spune că ar avea calități tămăduitoare.
Prin dreapta mănăstirii este un drum care vă duce în spatele lăcașului religios. Aici este intrarea pe traseu, marcată de o troiță. Tot aici este destul loc să vă lăsați mașina.
Izvorul de leac al creștinilor și musulmanilor
O pantă abruptă și un urcuș de câteva minute printre copaci pitici și ajungeți la Izvorul Tămăduirii de la Crucea. Este un loc care s-a bucurat de faimă și apreciere încă din perioada interbelică, atunci când era vizitat de numeroși pelerini în căutare de vindecări miraculoase. Pentru că se spunea că apa acestuia te poate vindeca de boli, în zilele de „Izvorul Tămăduirii” venea aici puhoi de lume, să asiste la slujbe.
Izvorul a fost amenajat pentru această funcțiune în 1939, după cum aflăm de pe o inscripție cu numele donatorilor. Alături de izvor e și o cămăruță scundă cu o masă din piatră, unde probabil se oficiau slujbe.
În copacii din jur găsim cârpe legate de crengi, obicei care ne aduce aminte de Koium Baba, mormântul unui erou musulman din Babadag. Și acolo există obiceiul de a lega diverse textile în copacii de lângă mormânt, pentru îndeplinirea dorințelor.
Acest lucru ne arată că izvorul a fost apreciat și cinstit atât de creștini cât și de musulmani, care și-au lăsat amprenta asupra locului, în timpul îndelungii stăpâniri a Imperiului Otoman în Dobrogea.
Muntele lui Allah sau Muntele Roșu?
Tot din perioada otomană datează și toponimia acestui loc, Allah Bair, care ar însemna Muntele lui Allah. Totuși, există și voci care spun că nu acesta este numele corect, căci în religia islamică ar exista o interdicție de a asocia numele lui Allah cu orice alt lucru. Prin urmare, Allah Bair ar fi o transcriere târzie și greșită a lui Al Bair, care ar însemna Muntele Roșu.
Ai senzația că te afli pe un traseu din Carpați
Mai sus de izvor, potecuța străbate o minunată pădure de pini, specie aclimatizată în Dobrogea și ai senzația că te afli pe un traseu din Carpați. Ceva mai sus, pădurea se termină și se iese în gol alpin, o zonă cu colțuri de piatră ieșite din loc în loc și o vegetație ce amintește de „jepii” de la munte. De aici avem și primele puncte de belvedere, în special spre mănăstirea din vale.
Ajungem la o cruce din lemn ce marchează începutul crestei dealului și de aici avem o perspectivă largă spre ce ne așteaptă înainte: O culme pleșuvă cu două vârfuri unite de o șa.
Potcoave și cercuri uriașe din piatră
De la primul vârf avem parte de o priveliște unică, încep să se vadă mai clar cercuri sau potcoave uriașe de piatră. Sunt urmele unor colonii de corali, căci odinioară aici a fost marea caldă Thetis.
Coralii sunt niște animăluțe care trăiesc în mările calde, în colonii cu aspect de pomișori. Mai mulți astfel de „pomișori” uniți formează structuri uriașe, numite atoli, de până la sute de metri diametru și înălțime.
Multă vreme nu s-a știut ce reprezintă aceste cercuri uriașe de piatră, care au aprins imaginația oamenilor. Recent s-a descoperit că e vorba de atoli de coral. Aceștia pot fi admirați în România doar în Dobrogea (în zona Cheile Dobrogei – Casian – Gura Dobrogei și aici, în zona Crucea).
De ce ai nevoie ca să urci pe muntele de coral din Dobrogea
După 15 minute, ajungem pe vârful principal, la 205 metri față de nivelul mării. Perspectiva în jur e grozavă, vedem înșirurirea de culmi secundare ce susțin „muntele”, în depărtare se văd satele Crucea și Băltăgești și câteva canioane de lut roșu, pe care le vom vizita altă dată.
Pentru a urca aici nu este nevoie de echipament special, ci doar de incălțări cu talpă aderentă și haine lejere. Vara aici poate fi foarte cald, de aceea ar fi bine să vă acoperiți capul și să vă hidratați. Traseul de la mănăstrire și până la vârf durează cam o oră și jumătate, mers lejer.
Pe traseu există și un marcaj, o săgeată roșie, pentru o orientare mai ușoară. Dacă ajungeți aici, nu uitați că vă aflați într-o rezervație naturală, prin urmare nu lăsați gunoaie, nu rupeți flori și nu deranjați fauna.
Mihai Răzvan ROTARU
Viviana ROTARU