Turul „La țărm de Marea Neagră” propune o abordare inedită într-o formă a ghidajului, a promovării istoriei marinei, a importanței pe care portul Constanța a jucat-o în evoluția orașului Constanța, a unor povești despre bătăliile pe mare și a epavelor care se găsesc pe fundul mării Negre.
Turul „La țărm de Marea Neagră” se desfășoară sub egida Centrului Cultural Județean Teodor T. Burada Constanța, instituție subordonată Consiliului Județean Constanța.
Piața Ovidiu-Moschea Regală „ Carol I”- strada Arhiepiscopiei-Timonierul- Pescarii- Monumentul Marinarilor- Cazinoul
Durata traseului: 1 oră și 30 de minute. Redăm mai jos expunerea acestui traseu, în prezentarea autorului, prof. dr. Răzvan Raul IVAN.
„Se pleacă din Piața Ovidiu. Aici se expune importanța pieței pe care a avut-o chiar din momentul sosirii grecilor, apoi a romanilor, genovezilor, otomanilor, a comerțului practicat prin transportarea mărfurilor de la corăbiile ancorate în portul situat în perioada antică, paralel cu actuala piață, apoi afacerile ce se desfășurau în așa numitul centru de afaceri, cunoscut sub numele de Edificiul roman cu mozaic. Povestea primei zile de război din 15 august 1916, când constănțenii se aflau în această piață și așteptau vești de la autoritățile centrale. Perioada pătrunderii trupelor germano-bulgare în piață. Ne continuăm drumul cu o scurtă oprire la Moscheea Regală <Carol I> , cu expunerea despre contribuția pe care a avut-o Imperiul Otoman, de transportare a bunurilor românești spre porturile din Europa. De asemenea, însemnările călătorilor străini sunt importante în privința situației orașului de la malul mării de-a lungul timpului și a situației portului.
Ne îndreptăm spre faleză, unde vom descoperi câteva statui dedicate marinarilor, precum și un monument al eroilor marinari. Turul nostru se va încheia cu cea mai frumoasă bijuterie a orașului, legată și de portul Constanța, Cazinoul.
Piața Ovidiu
Ne aflăm în Piața Independenței, importantul centrul vechi al orașului Constanța. Aici a fost multă vreme „agora” tomitană, pe vremea grecilor și „forumul” pe vremea romanilor, iar în timpul stăpânirii otomane, o piață de tranzit al mărfurilor.
Ansamblul pieței s-a dezvoltat prin adăugarea succesivă a diferitelor clădiri construite într-un stil caracteristic orașelor din România din perioada 1881-1916. Blocurile care mărginesc piața cuprind, la parter, magazine și, la etaje, localuri administrative. Din 1916 până în 1944 această piață a fost o adevărată anexă a portului, prevăzută cu berării, bodegi, restaurante, cafenele și cofetării și cu o rețea de localuri de noapte. Alături de acestea se găseau ceainării întunecate și umede, unde se adunau șomerii și hamalii obosiți de munca de peste zi. În această piață, unde privește cu nostalgie poetul latin Ovidius, putem să ne bucurăm de valorile istorice ale MINAC, de povestea Casei Hrisicoc etc.
Moscheea Regală Carol I
Moscheea din Constanța este un monument care datează din 1910 și reprezintă una din clădirile importante din Peninsulă. Minaretul este o construcție executată în întregime din beton armat și este alcătuită dintr-un turn de formă tronconică cu secțiune în general circulară ce se înalță din corpul moscheii propriu zise, de la nivelul terenului.
Turnul moscheii este prevăzut cu o scară interioară, de la nivelul terenului până la platformă. Scara este încastrată pe un tub de beton armat interior, circular, de formă tronconică.
Treptele și contratreptele formate din plăci de beton armat sunt încastrate în tubul interior și în tubul peretelui exterior al minaretului. Turiștii care urcă în minaret se pot bucura de o priveliște minunată a zonei vechi a orașului Constanța.
Timonierul
În colțul bulevardului Elisabeta dinspre portul Constanța se înalță <Timonierul>, statuie executată de Ada Geo. Este lucrată în calcar și are aproape 3 metri înălțime.
A fost dezvelită la 23 august 1959. Statuia <Timonierul> este un omagiu adus marinarilor, fiind valoroasă prin faptul că simbolizează o temerară și nobilă misiune: aceea de călăuzire a vapoarelor pe drumurile mării.
Pescarii
<Pescarii>, opera sculptorului Corneliu Medrea este făcută din calcar de Dobrogea și are o înălțime de 2.20 m. A fost dezvelită în 1950.
Compoziția înfățișează avântul pescarilor în lupta cu natura, pentru a scoate din apele mării avuția subacvatică. Personajele sunt bine individualizate, reprezentate în plină încordare caracteristică muncii. Grupul sculptural „Pescarii” se îmbină armonios cu pitorescul falezei și constituie un meritat omagiu adus acestor oameni ai mării.
Monumentul Marinarilor
Au plecat şi nu s-au mai întors de pe mare, în vremuri de război. În semn de omagiu, admiraţie şi recunoştinţă pentru jertfa pe care au adus-o ţării noastre, marinarii al căror mormânt a devenit marea au de acum un monument în faţa căruia oricine, constănţean sau nu, poate să se încline. Sfinţirea Monumentului Eroilor Marinari vine să încununeze eforturile susţinute pentru ridicarea acestuia, care au durat aproape un secol, şi împlineşte idealul interbelic al breslei marinarilor, susţinuţi de Liga Navală Română.
Edificiul a fost finalizat la 70 de ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial, iar zidirea sa nu ar fi fost posibilă fără ajutorul mai multor oameni de bine, precum şi al mai multor instituţii, dintre care amintim: Statul Major al Forţelor Navale, Autoritatea Navală Română, Arhiepiscopia Tomisului, Sindicatul Liber al Navigatorilor, Liga Navală Română, Asociaţia Clubul Amiralilor, Liga Ofiţerilor de Marină, Grup Servicii Petroliere, Muzeul Marinei Române, Serviciul Istoric al Armatei.
Monumentul se află pe faleza Cazinoului Constanţa, acolo unde mai multe personalităţi care au intrat în istoria ţării noastre şi care au iubit marea au lăsat în urma lor diferite însemne ce atestă legătura lor cu întinsul de apă. În 1939, Monumentul Eroilor Marinari urma să fie amplasat în faţa statuii poetului Mihai Eminescu, <pe un masiv cu fundaţie de blocuri şi ziduri de apărare de piatră, intrat în mare, pe marginea promenadei Cazinoului>.
Iniţial, monumentul ar fi trebuit să fie ridicat în zona Porţii 2, acolo unde se află de fapt îngropat şi hrisovul, însă, din motive legate de organizare, dar şi de oameni, acest lucru nu a mai fost posibil. Ideea realizării unei opere comemorative avea să renască la Constanţa abia în anul 1994, când, la cererea a peste 300 de marinari civili şi militari, s-a constituit Fundaţia pentru Realizarea Monumentului Marinarilor Români. Construcţia a mai fost sfinţită în urmă cu 13 ani, pe 15 august 2002, la centenarul Zilei Marinei Române, însă misiunea de cinstire a eroilor nu fusese încheiată. Numele a peste 1.000 de marinari români, militari şi civili, sunt acum înscrise pe plăcile de marmură ce înconjoară monumentul care le-a fost dedicat, dovadă că jertfa lor a fost recunoscută şi apreciată. „Tot ce vedeţi înscris pe monument sunt studii istorice realizate de doi dintre cercetătorii noştri, Marian Moşneagu şi Ioan Damaschin, care au scos din toate arhivele eroii căzuţi de-a lungul vremurilor, de la Primul Război Mondial, până în 1989. Aici sunt cei care au murit pe mare în timp de război şi n-au avut mormânt“, a declarat amiralul Niculae Ștefan, membru al Fundaţiei pentru Realizarea Monumentului Eroilor Marinari, care a depus eforturi susţinute pentru ca acest monument să poată fi ridicat.
Simbol al aprecierii breslei
Cei care au muncit la realizarea acestui proiect speră ca monumentul să nu fie doar unul ambiental, plăcut vederii trecătorilor, turiştilor şi constănţenilor, ci şi un simbol al aprecierii de care breasla marinarilor s-a bucurat şi se bucură în continuare. <Pentru a cinsti memoria bravilor marinari, noi, cei de astăzi, avem datoria de a le urma exemplul de sacrificiu, de a fi gata, atunci când ţara ne-o va cere, să luptăm împotriva celor care atentează la integritatea noastră naţională>, spune unul dintre cei mai în vârstă veterani de război marinari ai Constanţei, Zamfir Petre.
Înaltpreasfinţia Sa Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, însoţit de mai mulţi preoţi, a fost cel care a oficiat slujba de sfinţire a monumentului, o ceremonie frumoasă de care bravii eroi nu au avut parte la moartea lor. <Semnul sfintei cruci, când călătorim pe mare, ne este ocrotitor. Cine se sfârşeşte la datorie, având semnul crucii şi biruinţa ei, se întâlneşte cu Cel ce a luat crucea şi s-a răstignit pe ea, cu Mântuitorul Hristos. Să vă ridicaţi deasupra valurilor şi să fiţi biruitori!>, le-a spus Arhiepiscopul Tomisului, la finalul slujbei, marinarilor şi studenţilor prezenţi.
În semn de omagiu adus eroilor marinari militari şi civili, la finalul ceremonialului, au fost depuse coroane de flori din partea instituţiilor administraţiei publice locale, asociaţiilor de veterani, Forţelor Navale Române şi altor instituţii care au participat la eveniment. Acelaşi gest l-au făcut şi studenţii instituţiilor de învăţământ superior de marină din Constanţa şi elevii Școlii nr. 43, care au adus şi un omagiu poetic pentru cei peste 1.000 de marinari căzuţi la datorie, pe mare.
Cazinoul
Ne continuăm traseul pe faleză. Construcția falezei a început în anul 1906 și a durat până în anul 1909. Țărmul mării a fost consolidat pe o distanță de 700 metri, ridicându-se un dig din blocuri mari de beton, care îl leagă cu cheiul principal al portului.
Sursa foto cazinou FB Primăria Constanța
Golul dintre țărm și dig a fost umplut cu pământ. Pe această nouă terasă formată de dig și mal s-a construit încă un bulevard ( Elisabeta) în 1879. Între anii 1880 și 1902 undeva în apropiere se afla <cazina>, o construcție din lemn unde se dădeau concerte, spectacole de teatru și baluri. Cazinoul este unul din vechile edificii ale orașului Constanța. Construcția a început în anul 1904 și s-a încheiat în anul 1909, arcitect fiind Daniel Renard.
Terasa fațadei, sprijinită pe un portic lung, este dominată de un vitraliu în evantai. Partea superioară a clădirii se termină printr-un coronament pe care primează ca decorație rostrale antice cu capete de berbec și ghirlande de alge marine.
Cazinoul nu are un caracter arhitectural bine definit. El a fost construit sub influența cosmopolită a cazinourilor epocii 1850-1900. Interiorul, la fel: somptuozitate, cu scări și balustrade impunătoare, coloane îmbrăcate cu stuc, pereții cu brâuri de marmură. Vizitatorul rămâne cu impresia că această exuberanță decorativă reprezintă o notă aparte cu faleza”.