🟢 O legendă veche, publicată în Ilustrațiunea Română, pe 17 august 1938 vorbește despre o întâmplare petrecută în Cavarna, Bulgaria de azi. Era perioada în care orășelul așezat pe faleza de piatră a Mării Negre, cu „tătăroaice în șalvari roșii” și „asini cuminți care pasc iarba uscată de soare” fusese anexat de către România, în urma celui de-al Doilea Război Balcanic (1913).
Lângă Cavarna este un loc numit Valea Cișmelelor, unde loc unde există mai multe izvoare cu apă rece și bună. Aici vin oamenii să-și umple bidoanele, să mai schimbe o vorbă, uneori chiar să-și spună ofurile sau să-și întâlnească iubirea. Dar ce face locul cu adevărat special e legenda care circulă de generații.
📢Se spune că demult, această vale era stearpă și uscată. Într-o zi, doi bătrâni din zonă –un pustnic creștin și un hoge musulman – s-au luat la întrecere pentru a vedea care dintre cele două religii este mai puternică. Așa că au început să se roage, fiecare în felul lui, fiecare pe limba și în credința lui. Fiecare i-a cerut Dumnezeului său să facă o minune și din pământul arid să țâșnească apă.
Zile întregi s-au rugat. Nopți întregi. Cu inima curată, cu sufletul deschis. Și într-o dimineață, stânca s-a crăpat în două locuri. Din fiecare crăpătură a început să curgă un izvor limpede ca cristalul.
🎯Atunci, cei doi bătrâni au înțeles. Nu era vorba despre cine are dreptate. Ci despre ce-i unește.
Așa s-a născut legenda celor două izvoare din Cavarna. Și de atunci, oamenii din zonă nu s-au mai uitat la vecinul lor întrebând „ce religie ai?”.
🔵 Au înțeles că Dumnezeu e unul. Iar căile prin care oamenii ajung la el pot fi diferite, dar nu se exclud.
🟢 Dobrogea, pământ al toleranței și acceptării
Povestea de la Cavarna e mai mult decât o legendă. E o lecție, iar Dobrogea este locul cel mai potrivit din România pentru a o înțelege.
Timp de peste 1000 de ani, aici au trăit împreună români, tătari, turci, bulgari, greci, aromâni, lipoveni, ucraineni, armeni, evrei, țigani etc. Fiecare cu religia sa, limba sa, obiceiurile sale.
💡 Iar Cavarna nu e singurul loc unde izvoarele curg din legende. Povești asemănătoare găsim și în Babadag, și în Enisala, și în Mahmudia.
Fiecare comunitate aducea ceva și lua ceva. Un ingredient, o vorbă, o tradiție. În timp, aceste schimburi au devenit o normalitate.
🔗 Tocmai de aceea, Dobrogea e un exemplu viu de multiculturalism funcțional. Nu perfect, dar funcțional.
🔍 Lecția de la Cavarna
Într-o vreme în care mulți se tem de diferențe, Cavarna ne amintește că respectul e mai puternic decât orice dispută. Că diversitatea nu e o amenințare, ci un dar. Că putem avea izvoare diferite, dar ne adapă aceeași sete.
🟢 Toleranța nu e un moft modern. E o comoară veche. Una care a ținut Dobrogea unită peste un mileniu. Poate că a venit momentul să o scoatem din nou la lumină.
📢 Vrem să aflăm și părerea ta!
Participă la dezbatere în comentarii sau scrie-ne la dobrogea.explore@gmail.com.
Ai trăit povești similare în comunitatea ta? Ai idei de subiecte noi, legende locale sau oameni care merită descoperiți?
Sursa: Ilustrațiunea Română, 17 august 1938
Sursa foto: Imago Romaniae