Din frunza de dud și răbdarea țăranului se năștea borangicul – firul de mătase care spunea, în tăcere, poveștile Dobrogei de altădată. La Muzeul de Artă Populară Constanța, această artă nu s-a pierdut.
📌 Borangicul – acea fibră fină, produsă de micul vierme de mătase – a fost esențial în gospodăriile țărănești de odinioară. Din firul său delicat, femeile de la sat țeseau comori textile: marame vaporoase, cămăși de sărbătoare, ștergare, cearceafuri și fețe de masă cu modele complicate, care îmbinau tradiția cu un simț artistic desăvârșit.
🎯 În volumul „Dobrogea. Studiu Etnografic, vol. I, Românii autohtoni”, editat de muzeu în 2003, sunt documentate, cu emoție și respect, toate etapele obținerii borangicului, așa cum au fost ele povestite de bătrânii satelor dobrogene.
Cum prindea viață borangicul în Dobrogea de altădată?
🛑 Primăvara, începea un ritual atent: femeile cumpărau ouăle viermilor de mătase. Oulăle erau ținute la cald, lângă sobă, până când ieșeau viermișorii, hrăniți apoi cu frunze de dud din belșug. Întreaga gospodărie se transforma într-un mic atelier: camere întregi deveneau câmpuri verzi pentru hrănirea viermilor.
🐛 La vremea potrivită, viermii urcau pe crengi de pir și își țeseau coconul – o minune naturală, o gogoașă plină de mătase. Această comoară era apoi culeasă cu grijă: uscarea la soare, opărirea în apă fierbinte și răsucirea firelor erau gesturi sacre. Cu ajutorul unei simple crenguțe de mărăcine, femeile agățau firele și răsuceau firul de borangic – un proces delicat, în care experiența își spunea cuvântul.
Firul perfect, culoarea ideală
🧵 Măiestria țesătoarei stabilea grosimea firului. Din doar cinci gogoși, se putea obține un singur fir, iar dintr-o gogoașă sănătoasă, un fir nesfârșit de până la 15 metri! Cel mai prețuit borangic era cel galben-auriu, dar natura oferea o paletă neașteptată de nuanțe: alburiu, verzui sau chiar portocaliu – în funcție de hrana viermilor.
Înainte de țesut, firul era scrobit cu apă și făină de grâu, iar apoi, cu migală, era pregătit pentru suveică, răsucit pe roți speciale, rășchitoare și sucale.
în timpul procesului de formare a coconului, aceștia pot produce un fir continuu de până la 3.000 de metri lungime! Mătasea pe care o produc este mai puternică decât oțelul la fel de gros, iar pentru a obține un kilogram de mătase, este nevoie de aproximativ 3.000 de viermi de mătase.
🎯 Sculul de borangic, expus acum la Muzeul de Artă Populară Constanța, este mai mult decât un simplu obiect etnografic: este cheia unei lumi în care fiecare fir de mătase spunea o poveste de trudă, frumusețe și bucurie.
Sursa info pagina facebook Muzeul de Artă Populară Constanța