Cine nu a auzit de cetățile antice grecești, de Histria sau de ruinele vechiului Tomis? Ne-am obișnuit cu ele, le vizităm, le admirăm, dar ce căutau grecii pe litoralul Mării Negre și care e povestea lor?
La marginea lumii lor cunoscute, pe coastele Mării Negre, grecii din antichitate și-au întemeiat o nouă casă. Părăsind insulele și orașele suprapopulate, ei căutau pământuri mai bogate și resurse mai generoase, iar promisiunea mărilor neexplorate le oferea o șansă să-și continue civilizația într-o altă formă, departe de constrângerile inițiale. Astfel au apărut pe țărmurile Pontului Euxin – cum numeau grecii Marea Neagră – cetăți faimoase, unde cultura greacă s-a împletit cu cea locală, creând o moștenire care încă dăinuie.
De ce au venit grecii la noi?
Secolele al VII-lea și al VI-lea î.Hr. au adus o creștere rapidă a populației în orașele grecești, mai ales în insulele unde resursele naturale erau limitate. Aceasta a dus la tensiuni economice, nevoia de spațiu și la presiuni constante asupra resurselor disponibile. Așa au pornit grecii într-o serie de expediții spre necunoscut, construind colonii în locuri promițătoare. Marea Neagră oferea peisaje de coastă ideale, râuri navigabile și acces la noi resurse, inclusiv cereale, pește și metale. Mai mult, ei găseau aici și oportunități comerciale, schimbând mărfuri cu populațiile locale.
Cum trăiau grecii în cetățile lor?
Grecii din coloniile Pontului Euxin au recreat un stil de viață similar cu cel de acasă. Pe lângă comerț, agricultura și pescuitul erau activități de bază. Cetățile grecești aveau propriile sisteme de apărare, ziduri înalte și porturi comerciale, care făceau legătura cu restul lumii grecești. Pe lângă rolul comercial și defensiv, cetățile au fost centre de cultură elenistică, adăpostind temple dedicate zeilor, teatre și clădiri administrative.
Principalele cetăți grecești din bazinul Mării Negre
1. Histria – Multă vreme s-a crezut că a fost prima colonie grecească de pe teritoriul actual al României, ulterior a fost „detronată” de Orgame (Argamum), de la capul Doloșman – Jurilovca. Histria a fondată de coloniști din Milet în jurul anului 657 î.Hr. Numită și Pompeiul Românesc, ea este astăzi considerată o adevărată comoară arheologică ce păstrează urmele unei civilizații înfloritoare, care a prosperat pentru sute de ani până ce a fost abandonată, pe măsură ce laguna s-a umplut de nisip și cetatea a pierdut ieșirea la mare.
2. Tomis – Cunoscut azi drept Constanța, Tomis a fost fondată de greci tot din Milet. Tomis a prosperat datorită poziției sale strategice și a fost un nod comercial important în antichitate. Astăzi, printre ruinele sale, pot fi găsite rămășițele zidurilor de apărare și urmele unui oraș antic vibrant, pe care îl putem intui și prin poveștile poetului roman Ovidiu, exilat aici de împăratul Augustus.
3. Callatis – Fondată de dorieni, Callatis (Mangalia de astăzi) a fost singura colonie din Dobrogea ridicată de aceștia. Callatis se remarcă prin arhitectura sa impresionantă și tradiția sa academică. Astăzi, cetatea este cunoscută pentru relicvele sale antice, dar și pentru mormintele unicat care încă mai ascund secretele civilizației grecești.
4. Olbia – Situată pe teritoriul Ucrainei moderne, Olbia a fost un alt port prosper, fondat de grecii din Milet. Cetatea era cunoscută pentru comerțul cu grâne și pentru relațiile comerciale cu populațiile scitice din apropiere. Rămășițele sale arheologice sunt printre cele mai bine păstrate din zonă, dezvăluind aspecte detaliate ale vieții grecești din Pontul Euxin.
5. Apollonia Pontica – Astăzi Sozopol, pe coasta bulgărească a Mării Negre, Apollonia era o colonie ionică renumită pentru templele sale și pentru statuile grandioase. Apollonia era un centru religios și cultural important, cu o economie diversificată bazată pe agricultură, pescuit și comerț maritim.
6. Dionysopolis – Fondată pe locul actualului oraș Balcic, tot în Bulgaria, Dionysopolis era cunoscută pentru viile sale și pentru activitățile legate de cultivarea viței-de-vie. Cultul zeului Dionysos era răspândit în zonă, iar sărbătorile dedicate zeului erau parte esențială a vieții în cetate.
Un destin tragic, dar o moștenire durabilă
Deși cetățile grecești din bazinul Mării Negre au cunoscut episoade de glorie și prosperitate, multe dintre ele au avut un destin trist. Pe măsură ce condițiile naturale s-au schimbat – ca în cazul Histriei, care și-a pierdut accesul la mare din cauza nisipurilor – populațiile grecești au fost nevoite să părăsească cetățile pe care le-au ridicat și să-și caute norocul în alte teritorii. Dar, deși cetățile s-au prăbușit, spiritul grecesc a rămas. Cultura, comerțul, arhitectura și credințele lor au influențat profund și durabil regiunea, iar urmele acestui trecut glorios sunt astăzi parte din identitatea culturală a bazinului Mării Negre.
De la piețele pline de viață ale Tomisului până la templele mărețe din Apollonia, cetățile grecești de la Marea Neagră ne amintesc de povestea unui popor care, împins de necesitate, a întemeiat o civilizație nouă pe țărmuri îndepărtate. Când ne plimbăm astăzi printre ruinele acestor cetăți, putem simți ecoul trecutului, al bătăilor de inimă ale celor care au fost primii să numească aceste locuri „acasă”.
Mihai Răzvan ROTARU