Azi vorbim despre Năvodari, locul de pe litoralul românesc unde turismul de bun simț a murit înainte să se nască.
În urmă 20 de ani, stațiunea Mamaia se cam termina, în partea nordică, la hotelurile din zona „La Butoaie”. Și până la Tabăra de copii Năvodari erau doar dune nisip, acoperite din loc în loc cu copăcei țepoși. Printre aceste dune se mai ascundeau nudiștii, în rest era pustiu.
După ce au apărut primele beach-baruri și pensiuni, părea că aici se va muta spiritul din Vama Veche și lumea începuse să vorbească despre o alternativă eco-friendly față de Mamaia și alte stațiuni. Dar cu toții am fost niște naivi, căci șefii din administrația locală Năvodari aveau alte planuri.
Am dat recent o tură prin Mamaia Nord – Năvodari, decis să fac fotografii, și m-am îngrozit de ceea am găsit acolo. Un haos urbanistic total, un loc al prostului gust și kitchului, dar și al nepăsării și lipsei de bun simț.
În Năvodari, hotelurile și pensiunile se înghesuie pe lângă blocuri de locuințe și printre ele, casele de vacanță se amestecă cu vilele pentru locuire permanentă. Chiar dacă nu ai claustrofobie, tot ți se face rău. Stiluri arhitecturale într-un amestec fără noimă, nicio regulă de înălțime sau culoare. E ca un bazar de prost gust din care vrei să fugi.
Parcă e un joc de puzzle în care un copil ireponsabil se ambiționează să ocupe cu construcții orice petic de pământ liber. Parcă s-ar fi pus aici în operă rezultatele unui concurs al celor mai proaste idei arhitectonice.
Personal, sunt surprins că există turiști care vin aici și acceptă să se cazeze în blocuri lipite de alte blocuri, fără intimiate, cu șantiere peste tot. Turiști care merg la mare pe ulițe de pământ, printre materiale de constucții și utilaje, printre terenuri neîngrijite, lăsate pârloagă, mărăcini și buruieni.
Am mai spus-o dar trebuie să o repet: Această zonă s-ar fi putut transforma într-o stațiune cochetă, dar administrația din Năvodari nu a avut discernământ. Există procese pe rol pentru anularea unor certificate de urbanism, dar nu cred că este realist ca cineva să aibă așteptări prea mari de la acestea, căci e ușor de ghicit că încrengăturile intereselor imobiliare ajung foarte departe.
Gândul mă duce la Marbella, Spania, o stațiune care s-a dezvoltat la fel de repede și în care construcțiile au fost realizate de „rechini imobiliari”, cu încălcarea legii. În urma „Operațiunii Malaya”, o mega anchetă a autorităților, au fost condamnați la închisoare mai mulți dezvoltatori imobiliari și reprezentanți ai administrației locale.
Mihai Răzvan ROTARU
