Aceasta este povestea regelui Dapyx și a fiicei sale Gebila, spusă de un bătrân drumeț solitar. Acesta a poposit într-un sat al geților din Dobrogea, în urmă cu 2000 de ani.
Într-o vară plină de căldură, în micul sat învăluit în umbra Munților Străvechi, sosește un bătrân aproape orb. Avea hainele zdrențuite de atâta purtat, și fața arsă de soare de pe drumurile lungi pe care le străbătuse.
În sacul de pe umăr nu avea nimic, dar ținea la piept o lăută, parcă la fel de bătrână ca el. Odată cu razele lunii care începeau să lumineze casele, bătrânul se simți revigorat după o gustare modestă și un strop de vin. Apoi adună toți locuitorii satului în jurul său, începând să împărtășească povestea sa:
Demult, când eram tânăr, nu departe de aici, exista o cetate măreață a geților noștri. Conducea un rege curajos și drept numit Dapyx, care adunase în jurul său războinici voinici. Viața ar fi fost liniștită pentru Dapyx și geți, dar vremurile erau tulburi.
O armată romană, condusă de Crassus, s-a abătut asupra noastră, cu planuri mari de cucerire și pradă. Crassus, un conducător rău plin de viclenie, a hotărât să îi șteargă pe geți de pe fața pământului.
Astfel, s-a abătut asupra lui Dapyx cu o armată imensă, deoarece regele nu voia să se supună și să plătească tribut, așa cum făcuseră alți conducători mai slabi.
Bătrânul își luă o gură de vin grozav, ca sângele ursului și continuă…
Asediul cetății
Timp de o lună, romanii au asediat cetatea lui Dapyx, dar fără succes, căci săgețile geților umpleau cerul și se abăteau cu cruzime asupra soldaților, sfâșâindu-i ca un vultur asupra prăzii. În timpul asaltului, Crassus a observat-o pe Gebila, frumoasa fiică a lui Dapyx, pe zidurile cetății și s-a îndrăgostit de ea pe loc.
A trimis un sol regelui, oferindu-i pacea dacă își dădea fiica de soție, dar nici regele și nici fiica nu au acceptat. Furios, romanii au intensificat atacul asupra orașului.
Războinicii geți cădeau unul câte unul. Atunci, Dapyx a ordonat bătrânilor, femeilor și copiilor să se adăpostească în Peștera Keiris, o cavernă mare și complicată, dar și periculoasă dacă nu o cunoșteai bine.
Au rămas acolo în siguranță, în timp ce războiul făcea ravagii. Într-o seară, pe ziduri mai erau doar doi geți, regele și prietenul său Gebeides. În aceeași seară, la o poartă secretă din spatele cetății, a apărut un bătrân preot, care pretindea că este emisar al dacilor de peste Dunăre.
„Trimite-ți un războinic să ceară ajutor, și vei învinge armata vrăjmașă”, a sugerat preotul. Dapyx a crezut în vorbele bătrânului, dar acesta era doar un trădător înșelător. Când Gebeides a ieșit din cetate, romanii îl așteptau la micuța poartă și l-au capturat imediat.
Au pătruns în cetate în căutarea lui Dapyx. Acesta îi aștepta cu o cupă de otravă în mână. Otravă pe care a și băut-o pentru a nu fi luat prizonier. Dapyx a plecat astfel spre lumea nemuritoare a Marelui Zamolxe. Romanii au distrus cetatea și s-au îndreptat apoi spre peștera Keiris. Ajunși acolo, le-au promis geților că îi vor lăsa să plece dacă le-o vor da pe Gebila ca să îi fie soție lui Crassus.
Povestea regelui Dapyx și a fiicei sale Gebila
Conducătorul romanilor s-a mirat când a aflat că geții au fost de acord și le-a oferit chiar darul cerut. Adică 101 cai albi ca zăpada, pentru mireasă și pentru cele 100 de fete însoțitoare.
Dar, într-un act de curaj, atunci când au ieșit din peșteră și s-au suit pe caii romani, fetele au dezvăluit săbii ascuțite și arcuri cu săgeți otrăvite, atacând cu vitejie dușmanii.
S-a declanșat haosul, iar multe vieți romane au fost curmate în acea zi. Au pierit toți, inclusiv Gebila. Fiica regelui a fost străpunsă de săgeți de oțel, dar pe chipul ei se vedea zâmbetul mulțumirii de rămâne liberă, în moarte.
Furios, Crassus a ordonat să fie zidite toate intrările peșterii, iar geții rămași să moară în adâncurile muntelui. Cu toate acestea, legenda spune că niște copii au reușit să scape prin niște tuneluri care duceau la Vechiul Fluviu. Acei copii au crescut și au continuat să lupte împotriva străinilor.
Bătrânul și-a încheiat povestea și a oftat adânc. Apoi s-a întins sub cerul înstelat, la marginea satului, admirînd constelațiile. La fel cum odinioară făceau geții lui Dapyx pe zidurile cetății.
Sursă foto: Facebook/Festivalul de Reconstituiri Istorice Dapyx, Medgidia.
Acest articol are ca punct de pornire un text din fascinanta colecție de cărți Poveștile Mării Negre ale scriitorului dobrogean Cristian Cealera.
Puteți comanda Poveștile de aici.