La poalele Munţilor Măcinului, pe malul unui mic lac ascuns între păduri, au apărut în ultimii ani mai multe pensiuni turistice. Zona se numește Cetățuia – Valea Fagilor și aparține administrativ de comuna Luncavița.
Pe hărțile mai vechi, acest loc purta numele „La scapeți”, amintind de o comunitate religioasă bizară provenită din Rusia, care considera că sexul este un păcat şi de aceea practica extirparea rituală a organelor sexuale masculine şi feminine.
Gruparea este o ramură desprinsă din secta „Poporul lui Dumnezeu” sau Khlysty și îl are ca întemeietor pe țăranul Kondratîi Ivanovici Selivanov, născut pe la 1760 în gubernia rusească Oriol, care și-a tăiat organele genitale, pentru a nu fi tentat să păcătuiască.
Doctrina scapeților (numiți și scopiți) pleacă de la câteva versete din Evanghelia după Luca, în care Iisus spune:
„Ați auzit că s-a zis: să nu săvârșești adulter! Eu însă vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o dorească, a și săvârșit un adulter în inima lui. Iar dacă ochiul tău drept te duce la păcat, smulge-l și aruncă-l de la tine; căci îți este de folos să piară unul din mădularele tale, dar să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă. Și dacă mâna ta dreaptă te duce la păcat, taie-o și arunc-o de la tine; căci îți este de folos să piară unul din mădularele tale, dar să nu-ți fie aruncat tot trupul în gheenă”.
Kondratîi Ivanovici Selivanov, care se considera Fiul lui Dumnezeu, a fost prigonit de autoritățile politice și religioase din Rusia, internat la nebuni, dar și protejat pe ascuns de unele mănăstiri și nobili bogați care îi împărtășeau convingerile. Între două internări, Selivanov a încercat să îi convertească la doctrina lui chiar și pe țarul Pavel I.
După moartea întemeietorului sectei, adepții au fost izgoniți în Siberia, de unde au ajuns apoi pe teritoriul actual al României, în special în Dobrogea și Moldova, dar și la București, unde au pus monopol pe activitatea de conducători de trăsuri.
Au încercat să se amestece cu rușii lipoveni, dar își practicau în ascuns propriile rituri
În Dobrogea au încercat să se stabilească în comunitățile deja existente ale lipovenilor (grupare religioasă ajunsă la noi tot din Rusia și tot în urma unei persecuții religioase, ce a avut loc în timpul țarului Alexei Mihailovici Romanov și a patriarhul Nikon). Cei care au reușit să se integreze în satele de ruși lipoveni mimau apartenența la religia majoritară, dar își practicau în secret riturile ciudate.
Scapeții nu mâncau carne, nu consumau băuturi alcoolice și practicau extirparea organelor sexuale (atât la bărbați cât și la femei), după ce familia avea deja doi copii. Credința grupului era că atunci când va ajunge la 144.000 de membri, Iisus Hristos va coborî pe Pământ și îi va lua pe toți în rai.
„Operația” era făcută de către bătrânele grupului, dar erau și momente de „nebunie mistică” în care bărbații se automutilau. Hemoragia era oprită cu fierul încins şi pacientului i se monta un mic tub din zinc sau plumb pentru ca urina să nu irite rana.
Ce a scris despre scapeți istoricul Ioan Petru Culianu
Reputatul istoric al religiilor Ioan Petru Culianu a scris despre practicile scapeților, atrăgând însă atenția că este posibil ca o parte dintre informațiile transmise despre acestea să nu fie adevărate.
Culianu spune că scapeții se abţineau de la carne, alcool şi tutun, posteau, se rugau şi îndeplineau penitenţe severe. Se credea despre ei că își mâncau copiii, şi că ar fi îndeplinit o liturghie Neagră pe trupul gol al unei femei al cărei copil a fost sacrificat, femeie numită Bogorodiţa.
Toate acestea fac parte dintr-un stereotip al discreditării (aceste acuzații au fost aduse și altor grupări considerate eretice), este deci foarte probabil că nu fie adevărate. Pe de altă parte, Culianu susţine că există dovezi pentru o altă practică, lucerna extinda (sectanții stingeau lumina și, după dansuri extenuante, întrețineau relații sexuale în promiscuitate).
Iată ce scrie mai Culianu despre practicile lor:
„Se spunea că, într-una dintre ceremoniile lor, sânul stâng al unei unei fete de 15 sau 16 ani era extirpat într-o baie fierbinte, după care întreaga asistenţă se cumineca (se împărtășea – n.red) mâncând carne crudă tăiată în bucăţi mici. Chiar dacă această istorisire pare a fi inventată de detractorii lor, practici pline de cruzime făceau fără îndoială parte din ritualurile scopiţilor. Femeilor li se tăiau uneori părţi din organele genitale externe şi chiar unul sau ambii sâni. Cât despre bărbaţi, castrarea avea loc în cinci trepte numite <peceţi>: în primul stadiu erau îndepărtate testiculele; în al doilea, penisul; în al treilea, o parte din muşchii pectorali. Urmau înfierări în formă de cruce pe umeri, abdomen şi picioare. Astfel se putea deveni un <înger cu cinci aripi>. (…). Naivii scopiţi sunt reprezentanţi ai unei viziuni despre lume în care spiritul se opune cu putere cărni, astfel încât spiritul poate fi atins numai prin dispreţul şi mortificarea cărnii”