Hotelurile de 3 stele din Viena și Budapesta sunt oribile, incomparabil cu ce găsești la noi și zic asta în cunoștință de cauză, nu din auzite ori povești. Noi le-am ales să fie aproape de centru.
La Budapesta, mizeria era la ea acasă: pilota cu rotocoale galbene, molii gigant, păr la baie de zici că, „doar ce ieșisem eu de la duș”, păianjeni peste tot, mobila roasă dădea să cadă, iar tocurile de la geam scorojite de parcă fusese abandonat hotelul și doar ce reintrase în circuit.
La mic dejun, aceleași cereale obosite, de zile întregi, de se așezase praful pe ele. Hoteluri fără balcoane de am făcut scurtă, ieșind la țigară. Când am plecat din țară, am comentat micul dejun de la un hotel din Arad, că avea uleiul de luni de zile, rânced, în olivieră… Peste tot indolență, nu doar la noi.
La Viena nici nu-ți dădeai seama că stai în hotel. M-am simțit ca-n adolescență.
La ora 21 închideau recepția, grădina, care era superbă, dar lăsată în paragină și dacă nu puneai capul în locația respectivă nici n-ai fi crezut că te afli într-un hotel. Hotel care prin anii 90 cu siguranță că a fost fabulos, dar acum era decăzut. Avantajul e că este poziționat lângă metrou și după 3 stații ajungeai la Schombrunn.
Parcări în Viena la 3 euro ora. Așa că, românașii să nu se mai plângă, că n-au niciun drept, când vin vara, la mare. Ne-am parcat mașina la ieșire din oraș la 4 euro pe zi și am fost mai mult decât mulțumiți.
La noi vara, scandal, circ, dacă oferi cazare vin cu două mașini și închiriază o cameră. Dincolo nu se stă la discuție. Vine poliția și-ți dă amendă, fără replică.
La 15 se face intrarea în hotel, la 10 dimineața, ieșirea. Nu interesează pe nimeni că vii tu noaptea de pe drum și vrei intrare la prima oră și să pleci la 21- ciupeala românească de încă o zi.
Nu intri în hotel fără mască, și aceea doar FFP. Nu interesează pe nimeni problemele tale de sănătate. Te conformezi, altfel stai acasă!!!
Am simțit, în sfârșit, că am și eu niște drepturi, ca vaccinată. N-am comentat niciodată pe FB despre asta, ca să nu intru în polemici, că nu-s nici medic, nici n-am trecut prin boală, că m-am ferit cât am putut, nu-s nici strungar, să vorbesc despre genom ori nanoparticule.
Mâncarea aici e sărată, foarte sărată, excesiv de sărată… De fapt, aici lingi sare. Sare cu „mezel”, sare cu cașcaval. Pentru asta, am renunțat la micul lor dejun comandat la 15 euro, și am mâncat pe străzi. De ce să oferim 30 de euro dimineața, pentru două persoane, pentru un mic dejun la LIDL, supraevaluat?
„Țăranco , mănânci pe stradă, mi-a zis partenerul meu!”
Răspunsul meu a fost: „Ahaa!!! Mâncăm pe stradă, că vreau să-mi savurez Schombrunnul toată ziua și tu vei face același lucru”.
Am făcut greșeala să pun gura iar pe mâncare chinezească. O împuțiciune de supă transparentă, acră, gelatinoasă și sărată cu dovlecei, parizer și fire de piept de pui. Dintr-un piept de pui, cu siguranță hrănești, nu 100 de chinezi, ci 1000. Și acum, când stau învelită pe canapea, cu cele 3 jivine pe mine și-mi beau cafeaua mea minunată, la ibric, îmi vine să-mi iau degetele de pe telefon și să mi le arunc pe gât, doar când îmi amintesc.
Așadar, am vrut să mâncăm la celebrul Figlmuller din Viena, celebrul „snițățăl”. Ne-am așezat la coadă, cuminței să ne așteptăm rândul. Bine că ne-am uitat pe net. Eram în 25 septembrie și abia pentru 28 septembrie aveau două mese libere. În fața noastră, o româncă își făcea selfie, aranjându-și buzele injectate, în timp ce copiii călăreau clădirea istorică, iar soțul, cu adidașii lui roșii o sorbea din priviri, lăsând și el copiii de izbeliște.
„Hai, Ștefan, să căutăm altceva, dar la turci nu mai vreau sa mănânc!”.
Așa că ne-am pus la coadă, la unul din restaurantele cu tradiție din Viena. Am găsit halca de carne, „șnițățăl” și bere ușoară și dulce.
Acolo erau sute de oameni, toți vaccinați și chiar a fost un loc în care m-am simțit în siguranță.
Din țară aveam informații puține, doar de la mama, că am refuzat în acest concediu să citim ziarele ori notificările de pe telefon. Ni le-am oprit intenționat. Așa că ma bucur din suflet că și în România a fost luată decizia de a controla restaurantele, dacă primesc vaccinați ori ba.
Pentru prima dată mă exprim în scris fără să-mi pese de polemici ori comentarii, că m-am săturat de „drepturile” nevaccinaților lor, spunând că:
– Nu-mi doresc să mai stau în preajma persoanelor nevaccinate! Nu-mi pasă de argumentele lor, nu mai vreau să aud și să înțeleg nimic și pe nimeni!
Următoarea destinație e „Stanbul” și Chișinău, deși în combinația celor două m-am simțit la Viena. Plin de arabi, turci și la partea cu beția, vienezii s-au arătat în fiecare dimineață la metrou. Dankeschon…
Text și foto: Anca DOBRICĂ